Când zeii dacilor căutau un loc potrivit pentru capitala vechii civilizații, au explorat toate frumusețile pământului, în căutarea unui ținut ideal pentru adoratorii lor. L-au găsit pe culmi ascunse printre pădurile seculare ale Munților Orăștiei, care și-au dezvelit vârfurile pentru a primi binecuvântarea cerurilor, ocrotitoarele strămoșilor noștri, poporul dac. Acești munți de poveste – leagăn al civilizației dacice, un loc încărcat de legende despre zei și comori fabuloase – ascund în inima lor o serie de cetăți care își numără veacurile împreună cu paginile nesterse ale istoriei. Costești, Blidaru, Grădiștea Muncelului sau Piatra Roșie – acestea sunt câteva dintre amprentele lăsate în timp de enigmaticii daci, care și-au concentrat fortificațiile pe versanții acestor munți, venerați de înaintașii noștri.

Sarmizegetusa Regia – Grădiștea Muncelului

Fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia, se află în comuna hunedoreană Grădiștea Muncelului. Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice, fiind situată la 1.200 de metri altitudine. În trecut, fortăreața a fost centrul strategic al apărării dacilor din Munții Orăștiei și includea șase cetăți: Piatra Roșie din Luncani, Blidaru și Cetățuia din Costești, Căpâlna și Bănița, monumentele fiind acum parte din patrimoniul cultural UNESCO. Cetatea a fost construită pe mai multe terase, iar zidurile aveau inițial 3 m grosime și aproximativ 5 m înălțime. Așezarea civilă, formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe zeci de terase, constituind cea mai mare locuire dacică compactă. Aici se aflau locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare și instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una dintre locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu pecetea „DECEBALUS PER SCORILO”. Însă unii istorici și arheologi cred că cetatea de la Grădiștea Muncelului nu și-a dezvăluit încă toate secretele, sub aceasta existând un complex de incinte subterane neexplorate.

Sarmizegetusa a fost un important centru meșteșugăresc, iar statutul său de capitală politică, culturală și religioasă a statului dac i-a impulsionat dezvoltarea, atingând apogeul sub regele Decebal, înfrânt de împăratul Traian după cele două războaie daco-romane. Aici locuiau regii, demnitarii, funcționarii cancelariei regale, o parte a aristocrației, artizani, negustori, meșteri constructori și medici. După înfrângerea dacilor și cucerirea cetății de către romani, aceștia au stabilit aici o garnizoană militară, formată din detașamentele legiunii a IV-a Flavia Felix. La 100 m est de cetate, pe două terase, se află zona sacră, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termină într-o piațetă. S-au păstrat în timp bazele de coloană din piatră, pe care se ridicau coloane de lemn sau de andezit. În acest spațiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular și circular, unele fiind construite din piatră de calcar, altele din piatră de andezit. Remarcabile sunt sanctuarul rotund, Calendarul Circular și „soarele de andezit”, impunătoare prin austeritatea și misterul ce le emană. Sanctuarul mare este reprezentarea în piatră a calendarului dacic, iar discul solar, din andezit, ilustrează soarele – simbol al religiei geto-dacice.

Uimitoare este asemănarea dintre sanctuarul dacic și cel de la Stonehenge. Cei care pășesc pe tărâmul capitalei dacilor în prezent sunt încercați de sentimente contradictorii, izvorâte din certitudinea de a fi succesorii unei civilizații evoluate, enigmatice, posesoare a misterului ancestral, a vistieriei spirituale a lumii.

Din păcate, entuziasmul vizitatorilor se estompează în fața degradării continue a ruinelor antice, acestea fiind lăsate de autorități în paza pădurilor seculare, singurele care le cunosc, le apără, le ascund și le împărtășesc destinul. Romanii au distrus cât au putut din această cetate, iar comuniștii i-au alterat naturalețea prin intervențiile lor menite să pregătească o vizită prezidențială care, oricum, nu a mai avut loc. Ulterior, în urma realizării filmului „Burebista”, sanctuarul a fost cosmetizat pentru filmarea unor cadre, astfel că au fost așezate în cerc o serie de lespezi din lemn care continuă și astăzi să suscite mirarea necunoscătorilor, care atribuie dacilor poziționarea lor intrigantă.

Se spune că zeul Zamolxis a deprins învățăturile preoților din Egiptul Antic și le-a împărtășit locuitorilor din Carpați cunoștințele dobândite despre însemnătatea ciclurilor cosmice. Ulterior, preotul Deceneu i-a inițiat pe daci în tainele celor 12 semne ale zodiacului și, implicit, în secretele astronomiei.

Sarmizegetusa Regia – tărâmul divin – reprezintă un simbol al sufletului și perenității strămoșilor daci, care și-au ales drept altar aceste pământuri sacre. Capitala regilor daci a fost, este și va rămâne un mister spiritual și tehnico-științific, dar și o fortăreață fascinantă a spiritualității și perenității strămoșilor noștri.

Cetatea dacică de la Costești

Cetatea Costești, ridicată pe culmea dealului Cetățuia, la o altitudine de peste 560 de metri, este una dintre cele mai importante construcții dacice din perioada premergătoare cuceririi romane.

Cetatea din Costești a avut un rol aparte, fiind construită în apropierea marelui centru de la Sarmizegetusa Regia, din Grădiștea de Munte. Aceasta este cea mai veche fortificație din Munții Orăștiei, fiind ridicată la începutul secolului al II-lea, remarcându-se prin influențele elenistice, îmbinate original cu elementele arhitectonice autohtone străvechi. Fortificația a constituit un important avanpost al capitalei dacice, având o panoramă largă la intrarea în masivul muntos, turnurile de pază fiind adecvate pentru supravegherea și observarea oricărei desfășurări de forțe inamice. Sistemul de apărare consta în trei fortificații diferite succesive: un val de pământ, un zid de piatră gros de 3 metri și o dublă palisadă ce înconjoară înălțimea. Platoul cel mai înalt era ocupat de două turnuri spre care urca o scară, iar pe terase au fost descoperite sanctuare, barăci pentru soldați și cisterne de apă. Construcția a cunoscut perioada de maximă dezvoltare între domniile lui Burebista și Decebal, dar a fost distrusă în urma celui de-al doilea război daco-roman.

Cetatea Blidaru

Amplasarea cetăților dacice urmează o ordine geometrică impecabilă, iar bucățile imense de stâncă care alcătuiesc zidurile milenare au fost aduse de peste munți și văi, de la peste 70 de km distanță, păstrându-se într-o stare foarte bună, în ciuda intemperiilor de mii de ani. Au fost descoperite cuie ale căror aliaje îi intrigă pe cercetători prin faptul că nu au ruginit în cei 2000 de ani de când au fost realizate de către așa-zișii primitivi daci. Și, cel mai important, acest popor restrâns și aparent sălbatic a reușit să țină piept mai bine de 6 ani războinicilor romani, care au avut nevoie de o armată de 150.000 de soldați pentru a cuceri o țară aparent săracă, de analfabeți și țărani. Singura garnizoană care nu a putut fi cucerită de armatele romane sfidează și astăzi timpul, apărându-și capitala sacră de la Grădiștea Muncelului peste veacuri – fortăreața neînvinsă a masivului Șureanu, Cetatea Blidaru.

Construcția este cea mai importantă fortificație din Munții Orăștiei, ocupând o suprafață de aproape 6000 de metri pătrați. La poalele culmii cu nume omonim curge Apa Grădiștei, care umezeste și poalele dealului Cetățuia, în vârful căruia zac de milenii ruinele de la Costești, învecinate fortăreței invincibile Blidaru. Cetatea a fost construită într-un mod ingenios, orice desfășurare a forțelor inamice fiind nevoite să acceseze spre unica intrare străjuită de un turn, expunându-se astfel primejdios. În total existau șase astfel de turnuri, cetatea cuprinzând în fapt două incinte principale, înconjurate de porți. Astfel, dacă inamicul trecea de prima poartă era nevoit să alerge în spatele celui de-al doilea zid de apărare până să ajungă la următoarea intrare. Practic, complexul defensiv de la Blidaru cuprinde două cetăți: prima, mai veche, așezată în vârful platoului, iar a doua străjuită de un singur turn.

Fiind construită după rigori militare iscusite, Cetatea de la Blidaru nu a putut fi cucerită de romani, soldații daci abandonând-o doar atunci când nu au mai rezistat fără apă și hrană. Istoricii sunt de părere că pentru amenajarea sa au fost depuse eforturi uriașe, fiind necesară nivelarea vârfului de deal pentru a se obține suprafața dreaptă pe care a fost amplasat avanpostul.

În afara fortificației există o cisternă de apă, alimentată de un izvor aflat la o cotă mai joasă. Cercetătorii cred că, pentru amenajarea acestui rezervor, dacii au fost îndrumați de un meșter roman, cisternele de apă fiind tipice avanposturilor inamice. Au fost descoperite, de asemenea, ruinele unor încăperi tip locuință, depozite pentru cereale și apă și patru sanctuare, formate din aliniamente de tamburi.

Se spune că, după cucerirea Daciei, împăratul Traian a decretat 123 de zile de sărbătoare în întreg imperiul roman. Un fapt neobișnuit, dată fiind suprafața restrânsă a acestui stat, vânat pentru bogatele mine de aur cuibărite în inima munților, dar și pentru enigmaticele taine ale civilizației dacice. Romanii au sacrificat timp îndelungat și vieți omenești pentru subjugarea cetăților dacice din munții Hunedoarei, semn al importanței acestora, ignorată însă de noi, cei care trăim în aceste timpuri. Cetatea Blidaru este acum a noastră, iar dacă în trecut romanii s-au străduit în repetate rânduri să o distrugă și nu au reușit, prin desconsiderarea și indiferența de care dăm dovadă, vom reuși noi să îndeplinim acest scop.

Povestea acestor cetăți este fascinantă și complexă, iar prezentarea de mai sus este doar un sumar. Aceste locuri trebuie explorate pe îndelete, cu uimire și cu inima deschisă. Iată câteva site-uri care indică traseele cele mai vehiculate spre cetățile dacice:

Orăștioara de Sus Vacanțe și călătorii

Fie că alegeți să vă cazați într-una dintre unitățile turistice din apropierea municipiilor Orăștie, Deva sau Hunedoara, ori optați pentru camping pe aceste meleaguri pitorești, incursiunea în trecut va fi una accesibilă. Puteți vizita Castelul Corvinilor, desemnat drept una dintre cele mai spectaculoase construcții medievale din lume, puteți urma traseul lui Jules Verne, poposind la Biserica și Cetatea Colț, locuri care au inspirat scriitorul să scrie „Castelul din Carpați”, puteți vizita unele dintre cele mai vechi biserici de piatră din țară sau puteți explora culmile Retezatului, Parângului sau Vâlcanului.

Cum ajungeți acolo? E simplu: închiriați o mașină de la agenția Rent a Car din Deva, Reșița, Timișoara, Arad, Oradea sau din alte 18 mari orașe și principale aeroporturi ale țării, sau online, completând formularul de rezervare disponibil pe site-ul lor. Autoturismul va putea fi returnat la oricare dintre cele 36 de puncte de lucru din România.

Iar dacă ați ajuns în județul Hunedoara, puteți vizita, pe lângă cetățile dacice: AquaLand Deva Castelul Corvinilor Cetatea Devei Geoagiu-Băi Biserica Sfântul Nicolae din Densuș Mănăstirea Prislop Ulpia Traiana Sarmizegetusa (capitala Daciei romane) Peștera Bolii

… și multe altele! Nu plecați până nu ați gustat specialitățile culinare ale zonei, printre care se numără cornulețele de Hațeg (haios), virșli de Sălaș sau de Brad, plăcinta cu mere și brânză de la Vața Băi, țuica de Răchitova și marii mici mari serviți în piețele și târgurile hunedorene, stropiți cu vin, după străvechiul și aromatul obicei.

Iată și câteva site-uri locale utile pentru cei care nu sunt familiarizați cu aceste locuri: Cazare în județul Hunedoara Zile și nopți Județul Hunedoara

Așadar, treceți prin județul Hunedoara, unde vă așteaptă peste 400 de obiective turistice, istorice, de artă și ale naturii – un județ capitală al trecutului legendar… Veniți și vedeți, învățați și înțelegeți, priviți și cugetați… cu sete de frumos și inima deschisă. Trecutul vă așteaptă!